Mircea Lucescu s-a stins din viață în urmă cu puțin timp, lăsând în urmă o carieră uriașă și o moștenire greu de egalat în fotbalul românesc și internațional. Fostul selecționer și-a dedicat întreaga existență acestui sport, iar până în ultimele clipe a rămas aproape de echipă, de teren și de tot ceea ce a însemnat pentru el fotbalul. Chiar și atunci când sănătatea i-a fost pusă la grea încercare, nu s-a desprins de marea sa pasiune. La scurt timp după meciul României cu Turcia, Mircea Lucescu a început să se simtă tot mai rău. Tensiunea acumulată după eșecul echipei și problemele medicale pe care le avea deja i-au afectat puternic starea generală.
Situația s-a agravat atât de mult încât fostul selecționer a leșinat chiar în timpul ședinței tehnice care preceda partida cu Slovacia. Ulterior, a fost transportat de urgență la spital, unde medicii au început investigațiile. În una dintre ultimele sale declarații publice, Mircea Lucescu a vorbit deschis despre starea prin care trecea și despre momentul dificil pe care îl traversa. Cu luciditate, dar și cu durerea unui om care trăia intens fiecare meci, a explicat că supărarea și nervozitatea acumulate după analiza partidei cu Turcia i-au provocat un nou episod sever. „M-am enervat foarte tare când am început să fac analiza meciului cu Turcia, chiar dacă au trecut deja 3 zile.
Și de la starea asta de nervozitate mi s-a făcut rău. Am simțit că nu mai pot respira normal. Sub nicio formă n-am suferit un stop cardiac, că am văzut că unii așa au scris. Au fost fibrilații. Mi s-a mai întâmplat prima dată când eram la Brescia.
Era foarte frig afară atunci și m-au dus la spital. Mi-au zis că dacă nu ies singur din fibrilații, atunci în dimineața următoare îmi vor face șocuri, dar dimineața îmi revenise pulsul. Apoi, am pățit asta cu fibrilații și la finalul anului trecut. Acum iarăși. O să mai fac mâine un alt set de investigații”, spunea Mircea Lucescu.
Chiar și în acel moment delicat, fostul selecționer vorbea tot despre echipă, despre meciuri și despre jucători. Gândul lui nu era la retragere, ci la ceea ce urma pentru națională și la felul în care băieții trebuie să meargă mai departe. Declarația sa a devenit acum cu atât mai apăsătoare, pentru că pare să concentreze toată dragostea lui pentru fotbal și grija pe care a purtat-o permanent echipei. „Unde să mai plec? Cine mă lasă să mă duc după toată tevatura asta care a ieșit azi?
Sper să se descurce băieții și fără mine, deși nu pot să pricep rostul unui astfel de meci și de ce FIFA a decis așa. Am făcut niște erori… Și la faza golului, nu se poate să tratăm așa… Nu se poate… de-asta m-am și supărat și astăzi atât de tare. Turcii, după minutul 60-65, n-ar mai fi putut duce ritmul și atunci îi puteam surprinde. ” Mircea Lucescu a continuat atunci analiza meciului cu aceeași claritate și exigență care l-au caracterizat întreaga viață. Chiar și în momentele în care propriul corp îi transmitea semnale îngrijorătoare, el rămânea concentrat pe detaliile tactice, pe greșelile făcute și pe posibilitățile pe care echipa le-ar fi putut exploata.
„Cine a analizat atent meciul a văzut că Turcia nu ne-a surprins cu nimic, absolut nimic. Situațiile pe care le-au avut în prima repriză au plecat de la niște mingi pierdute de noi, într-un mod incredibil. În rest, Turcia nu ne-a pus în dificultate deloc. (…) Gata, s-a terminat. Mai important însă e altceva.
Eu cred în potențialul acestei generații. Fotbaliștii au mult talent. Susținuți, ei și noul selecționer vor putea reuși rezultate bune, sunt convins”, declara acesta, potrivit golazo. ro. Aceste cuvinte sunt astăzi privite ca un adevărat mesaj de adio, unul în care se regăsesc perfect luciditatea, pasiunea și devotamentul total ale lui Mircea Lucescu.
Chiar și când era slăbit de problemele medicale, el continua să creadă în viitorul naționalei și în potențialul noii generații. După infarct, Mircea Lucescu nu s-a îndepărtat nici de fotbal, nici de familie. Din contră, a rămas conectat la tot ceea ce iubea. La scurt timp după acel episod, l-a sunat pe fiul său, Răzvan Lucescu, antrenorul lui PAOK, pentru a-i spune că se simte mai bine. Dincolo de liniștea pe care a vrut să i-o ofere fiului său, „Il Luce” a făcut și o cerere care arată cât de puternică era legătura lui cu fotbalul: și-a dorit două bilete la finala Cupei Greciei, pentru a fi prezent în tribune și pentru a-și susține atât echipa favorită, cât și pe Răzvan.
Până în ultimele zile, Mircea Lucescu a rămas același om definit de pasiune, de implicare totală și de o legătură aproape imposibil de rupt cu fotbalul. Tocmai de aceea, ultimele sale declarații impresionează atât de puternic: nu vorbesc doar despre suferință, ci și despre dragostea uriașă pentru acest sport și despre speranța că cei pe care i-a pregătit vor merge mai departe.