Vineri, 10 aprilie 2026, Mircea Lucescu a fost condus pe ultimul drum la Cimitirul Bellu din București, la numai trei zile după dispariția sa; avea 80 de ani. Ceremonia a fost una sobră, discretă, cu familia și numeroși oameni din fotbal prezenți pentru a-i oferi un ultim omagiu.
RECLAMA Atmosfera a rămas una de reculegere pe tot parcursul ritualului, iar detaliile au fost așezate cu grijă, în ton cu personalitatea celui sărbătorit pentru performanțele sale. Oficierea înhumării a început în jurul orei 12:15, într-un cadru în care s-au regăsit atât foști colaboratori, cât și oameni marcați de influența antrenorului.
RECLAMA Înmormântarea la Cimitirul Bellu Locul de veci fusese pregătit de peste un deceniu, semn al unei chibzuințe pe care Mircea Lucescu a manifestat-o și în afara terenului. Cavoul familiei se află într-o zonă importantă a Cimitirului Bellu, chiar lângă intrarea principală, pe aleea centrală.
Spațiul a fost obținut prin concesiune notarială și amenajat din timp, cu o sobrietate care se vede în fiecare linie a monumentului. Ansamblul funerar este realizat din piatră albă masivă, cu o ușă din bronz ce închide discret capela de familie.
Deasupra intrării, inscripția simplă „Fam. Lucescu” marchează locul, fără ostentație, dar cu un accent al continuității.
Citește și:Un român de 31 de ani a sfârșit într-un grav incident rutier, în Italia. Vasile a fost aruncat de pe motor direct pe asfaltFamilia Silvanei Rîciu, îndoliată.
Artista a pierdut o persoană dragă: „Pe noi ne-a lăsat înlăcrimați” Ce scrie pe cavoul lui Mircea Lucescu Mesajul gravat pe monument este unul cu semnificație puternică, care invită la reflecție asupra lucrurilor ce rămân după noi. Versurile, așezate cu discreție, se citesc ca un îndemn spre fapta bună și măsura dreaptă a vieții.
„Ranguri, glorie, bogăție, toate-n pământ se sfârșesc, orice frumusețe fie, toate pier și se topesc. Trăitori, câte lucrați, monumente, fapte bune, vouă-n urmă se lăsați”.
Textul aparține lui Grigore Alexandrescu și provine din poezia „Umbra lui Mircea. La Cozia”.
Alegerea acestor rânduri pune accent pe ideea că faptele și realizările sunt cele care dăinuie, dincolo de rang sau glorie. Locul de veci al familiei se găsește pe aleea centrală, ușor de recunoscut prin contrastul dintre piatra albă a monumentului și ușa din bronz, o prezență sobră în peisajul memorial al capitalei.