Într-o decizie considerată „premieră”, o instanță ar fi stabilit că atunci când un credit este contractat în timpul căsătoriei pentru nevoile familiei, ambii soți pot fi obligați la plată, indiferent cine a semnat efectiv contractul. Ce înseamnă asta, concret?
Dacă unul dintre soți face un împrumut pentru cheltuieli comune (chirie, facturi, întreținere, copii), datoria poate fi considerată comună. Creditorul poate urmări bunurile comune.
În anumite situații, poate exista răspundere și asupra veniturilor ambilor soți. Ce NU înseamnă?
Nu orice datorie devine automat comună. Dacă împrumutul a fost făcut pentru scopuri strict personale (jocuri de noroc, cheltuieli ascunse, afaceri personale), celălalt soț poate contesta răspunderea.
Nu apare o „lege nouă” peste noapte — este vorba despre interpretarea regimului matrimonial existent. De ce e prezentată ca „premieră”?
Pentru că instanța ar fi aplicat mai ferm principiul potrivit căruia familia funcționează ca o unitate economică, iar beneficiile și obligațiile pot fi comune.