Sprijinul financiar între apropiați – când un prieten sau o rudă oferă bani ca ajutor – a intrat tot mai des în câmpul de vedere al autorităților fiscale. Atunci când sumele circulă prin conturi, transferul bancar lasă urme, iar lipsa unor acte care să arate clar că banii reprezintă un împrumut poate transforma un gest de solidaritate într-o problemă fiscală. Dacă nu poți demonstra proveniența, sumele pot fi tratate ca venit nedeclarat, cu consecințe costisitoare.
RECLAMA De ce verifică Fiscul transferurile între persoane fizice Tot mai multe împrumuturi informale se fac „pe încredere”, fără chitanțe, fără contracte și, de multe ori, fără vreo urmă scrisă. Câtă vreme banii nu trec prin conturi, situația rămâne adesea invizibilă. Dar când intră într-un cont personal, orice încasare poate fi analizată, iar autoritățile compară ritmul și valoarea acestor fluxuri cu veniturile declarate și cu nivelul de cheltuieli vizibil al contribuabilului.
RECLAMA În lipsa unor dovezi că suma este efectiv un împrumut – și nu un venit mascat – pot apărea recalificări fiscale. Pentru sume fără justificare, legislația permite o impozitare de până la 70% din banii încasați, măsură menită să limiteze evaziunea și circulația fondurilor fără origine clară. Nu doar valoarea absolută ridică semne de întrebare, ci și frecvența transferurilor ori neconcordanțele evidente dintre veniturile raportate și stilul de viață.
O regulă practică: dacă un transfer nu poate fi explicat rapid printr-un document simplu, acel transfer are un risc fiscal ridicat. Există și situații complexe: atunci când cineva primește sume mari ca ajutor de la familie sau prieteni din străinătate, autoritățile pot cere dovezi că fondurile au o sursă licită și, dacă e cazul, că au fost deja impozitate conform legislației altui stat. În practică, astfel de cazuri s-au închis favorabil doar după prezentarea unor declarații notariale și a documentelor care certifică proveniența legală a banilor.
Citește și:S-a stins din viață primarul comunei Stolniceni-Prăjescu, Costel Hugianu. Acesta era considerat cel mai longeviv primar din județul IașiMamă, returnează-ne banii pentru apartament Cum îți reduci riscurile când împrumuți sau primești bani Primul pas este documentul scris. Nu trebuie neapărat să fie complicat: un contract de împrumut sau o convenție între părți, semnată și datată, în care să fie menționate: suma, identitatea părților, scadența/termenul de restituire, dacă există sau nu dobândă și modalitatea de rambursare.
Chiar și o formă simplificată are valoare de dovadă. Când trimiți sau primești bani, completează cu grijă câmpul de detalii ale plății: notează explicit „împrumut fără dobândă”, „rambursare împrumut” ori alte mențiuni care clarifică natura tranzacției. O descriere coerentă în extrasul de cont susține povestea financiară în fața oricărui control.
În cazuri cu sume semnificative sau când banii provin din afara țării, pregătește din timp dovezi suplimentare: extrase care arată originea fondurilor, adeverințe privind taxarea anterioară și, unde este oportun, o declarație notarială prin care părțile confirmă natura împrumutului. Aceste documente pot face diferența între o situație clarificată rapid și o impunere fiscală împovărătoare. Recomandarea practică a specialiștilor: păstrează la dosar orice urmă relevantă — acordul scris, corespondența prin care s-a convenit împrumutul, dovada transferurilor și eventualele chitanțe de rambursare.
Inspectorii privesc ansamblul: existența actelor justificative, coerența între sumele care intră în cont și veniturile declarate, regularitatea tranzacțiilor între aceleași persoane. Transferuri dese, valori ridicate fără explicație sau lipsa documentelor pot declanșa verificări detaliate și pot duce la sancțiuni și obligații fiscale suplimentare. Înainte de a iniția un transfer bancar către un prieten sau o rudă, puneți pe hârtie termenii, notați corect destinatia banilor în plată, și asigurați-vă că păstrați copii ale actelor și ale extraselor — măsuri simple care pot economisi timp, bani și energie la orice control ulterior.