Mihai a intrat zâmbind. Zâmbetul acela impecabil, cu care își croia drum prin orice încăpere, cu care cucerea asistente, prieteni, vecini. Îl știam pe dinafară. Doar că, de data asta, vedeam limpede ce se ascundea în spatele lui. RECLAMA Am așezat încet receptorul, fără zgomot, ca și cum fiecare mișcare ar fi putut să schimbe ceva. N-am spus nimic. Am lăsat liniștea să stea între noi, rece și atentă. RECLAMA — Cu cine vorbeai? — a întrebat el, cu aceeași liniște calculată. — Cu mama — am răspuns, potrivind tonul de parcă ar fi fost o conversație obișnuită.
Citește și:Anunț de ultimă oră pentru pensionari. Pensiile urmează să intre mai devreme pe card în aprilieCând ar putea ieși tatăl lui Mario din închisoare și ce a decis comisia. De ce i s-a respins liberarea M-a privit câteva secunde, măsurându-mi gesturile, fața, respirația. Apoi a încuviințat din cap, împăcat, ca un om care tocmai bifase încă un pas dintr-un plan. — E bine. Trebuie să fii liniștită acum — a spus, apropiindu-se de pat. Mi-a aranjat perna cu o grijă care nu mai păcălea pe nimeni. — O să mă ocup eu de toate. Acte, bancă, casa… să nu-ți faci griji. Casa.
Cuvântul acela a plutit greu în aer. A revenit ca un ecou pe care încercasem să-l evit. Din nou „casa”. Mi-am închis ochii pentru o clipă. Nu ca să-mi găsesc calmul. Ci ca să ascund că deja mă pregăteam. Să nu vadă cum, pe dedesubt, ceva în mine își strângea rănile și se ridica. În clipa aceea, în mine s-a produs o răsturnare. Nu mai eram femeia care aștepta să moară, îmblânzită și resemnată. Eram femeia care nu avea de gând să lase pe nimeni să-i fure viața înainte să se termine.
După ce a plecat, am apăsat butonul de la pat. Fără grabă, fără ezitare. Am cerut apă. Și hârtie. Și un pix. Asistenta mi le-a adus fără să pună multe întrebări. Mi-a lăsat pe noptieră paharul, foile albe, instrumentul subțire care urma să aștearnă ceea ce trebuia spus. Am început să scriu. Nu testament. Nu liste cu regrete.
Instrucțiuni. Instrucțiuni pentru Ana. Pentru avocat. Pentru bancă. Pentru fiecare lucru pe care Mihai era convins că îl va lua pe nerăsuflate, fără împotrivire. Am scris conturi. Coduri. Nume. Fiecare literă apăsa o ușă, fiecare număr descuia o încuietoare. Și, mai ales — Adevărul.
În același timp, în altă parte a orașului, Ana ajungea la casă. Mai târziu avea să-mi povestească pas cu pas. Cum a intrat. Cum a traversat holul cu pași hotărâți, fără să-și ia ochii de la ușa biroului lui Mihai. A deschis direct biroul. Sertarul acela pe care el îl ținea mereu încuiat, ferit de priviri, captiv într-o siguranță aparentă. Și acolo a găsit exact ce bănuiam că există, doar că până atunci nu știusem unde să privesc. Acte false. Hârtii pregătite cu atenție. Semnături copiate cu o răbdare rece.
Totul era așezat, ordonat, gândit în avans. Planul lui era făcut demult. Nu aștepta moartea mea. O pregătea. Când s-a întors în salon, Mihai părea liniștit. Prea liniștit. O liniște care nu alina, ci doar acoperea, ca o pătură grea, lucruri care nu trebuiau văzute. — Mâine vin niște oameni să discutăm niște lucruri — a spus fără să clipească. — E mai bine să rezolvăm din timp. Am dat din cap.
— Sigur — am spus, simplu. Nimic în plus. Nimic în minus. Dar în noaptea aceea, ceva s-a întors. Ca și cum aerul ar fi schimbat direcția și ar fi împins înapoi toate minciunile, una câte una. Dimineața nu au venit „oameni”. A venit poliția. Și un avocat. Și Ana. Mihai nu a mai zâmbit.
Nu când i-au pus întrebări, căutând capetele din care să tragă adevărul. Nu când i-au arătat actele, ordonate, numerotate, imposibil de contestat. Și cu atât mai puțin când au scos cătușele, metalul rece care nu mai lăsa loc teatrului. — Ce e asta?! — a izbucnit el, dar strigătul a sunat gol, lipsit de sprijin. Vocea lui nu mai avea putere. Se subțiase până la firul acela pe care nici măcar el nu-l mai putea strânge în pumn. Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare. Citește și:Nora a murit la naștere, iar sicriul nu putea fi ridicat.
Ce s-a întâmplat după ce soacra a cerut să fie deschisCâinele miresei a oprit drumul spre altar: ce s-a aflat imediat după a îngrozit pe toțiCare este starea lui Mircea Lucescu, la o zi după ce a suferit un infarct! Cele mai noi vești de la Spitalul Universitar.