Mihai Dedu, prezentator cunoscut al televiziunii, vorbește deschis despre viața alături de soția sa, Adriana. Sunt împreună de 37 de ani și au o căsnicie de 31 de ani, timp în care au învățat că un mariaj rezistă prin echilibru, umor și multă încredere. Cearta care ține cuplul unit Departe de clișee, Dedu spune că micile scântei nu i-au despărțit, ci i-au ținut aproape. A admis chiar că cearta poate fi o supapă sănătoasă, atâta vreme cât la final rămân respectul și sprijinul reciproc.
În cuvintele lui: „să crezi că într-o căsnicie nu sunt certuri e o nebunie. Noi, dacă nu ne-am fi certat, probabil nu am fi rezistat. Nu există niciun secret magic, doar încrederea și lipsa geloziei contează. Și ce bine e să te împaci după o ceartă!
” Cei doi lucrează în același loc, însă pe roluri distincte: el, figura din fața camerei; ea, discretă și eficientă în spatele ei. Dedu spune că tocmai această complementaritate i-a sudat: el vine cu energia de platou, iar ea cu răbdarea și tactul care liniștesc lucrurile acasă. „ea e o femeie extrem de tolerantă și înțelegătoare. Sigur, are și momentele ei de supărare, lucru normal cu cineva ca mine,” Nu uită nici gluma autoironică ce i-a intrat în repertoriu familial: Acasă și la serviciu: răbdare, gătit și familie Dedu recunoaște că în maratonul zilnic Adriana e „ancora de calm”.
El se definește drept înțelegător, dar subliniază că răbdarea e atuul nevestei: „sunt înțelegător și tolerant, dar ea e cea cu răbdarea,” În gospodărie, spune că s-a adaptat fără mofturi. Se implică în treburi, iar un detaliu îl face mereu să zâmbească: pachetul pentru serviciu pe care i-l pregătește Adinei. „acum fac de toate, fie că adi mă roagă, fie că nu. Chiar și pachetul pentru serviciu îi pregătesc, întotdeauna mă interesez ce își dorește să aibă în el.
” Perioada pandemiei i-a deschis apetitul pentru bucătărie, iar pasiunea s-a transformat în rutină savuroasă. „am început să gătesc acum doi ani și chiar știu să fac prăjituri. Nimeni nu a avut de suferit mâncând din mâna mea, iar adi e cea mai încântată. ” Se mândrește cu ciorbele în care adaugă ingrediente surpriză și cu borcanele de murături și varză pregătite chiar de el.
„sunt mândru de ciorbele mele, unde adaug ingrediente neașteptate, și de murături și varză, pe care le pun eu. ” Despre fiul lor, Matei, student la ASE, la Management în limba engleză, Dedu recunoaște cu umor că tinde să fie tată „pe frecvență înaltă”, dar din grijă autentică pentru reușita lui. „sunt cam cicălitor cu el, dar doar pentru că îmi doresc să-l văd reușind,” Încercă să transmită acasă acele lecții simple care, crede el, se pierd din ce în ce mai ușor printre ecrane și notificări. „în ziua de azi, totul e mai complicat.
Trebuie să fii atent cu cine te înconjori, ce discuți. Eu și matei avem o relație apropiată, bazată pe prietenie, deși nu am scăpat de certuri serioase. Și deși eu învăț lucruri de la el, matei are multe de învățat de la noi, de la adriana și de la mine,” Nopțile se mai „înnorează” când telefonul rămâne pe silențios ori fiul uită să anunțe că întârzie. „ne consumăm de griji când nu știm unde e.
Are și el obiceiurile lui de tânăr… Oricum, uită să dea telefon sau să țină telefonul deschis,” La capitolul pasiuni, fotbalul e în top, la fel și dorința de a conduce mașina tatălui, mereu cu aceeași rugăminte repetată. „cea mai frecventă cerere a lui e ‘dă-mi mășina’, iar partea cu ‘pune-i benzină’ vine mereu la pachet,” Când glumele se transformă în năzbâtii, semnalul de stop e bine cunoscut și rostit apăsat. „când matei trece măsura, eu spun ‘autobuzul, tată! ’.
Așa știe că a mers prea departe. ” În rest, zilele curg cu ritmul firesc al unei familii care a învățat să râdă și să se asculte: ea pornește devreme spre redacție, el îi pregătește pachetul, iar seara se intersectează în bucătărie, între o supă bună și o poveste proaspătă din culisele televiziunii. Iar undeva, pe fundal, se aude aceeași glumă tandră despre „vrabia din mână”, spusă cu drag.