CITESTE ȘI URMATORUL BANCDoi moșnegi, uitați de vreme, într-o zi se întâlnesc. -Ce mai faci mai moș Ioane?
Mândrele te mai iubesc?-Ce să fac, măi Petre dragă, lupt cu bătrânețea grea,Dar am cunoscut o tipă și m-a invitat la ea.Moș Petrică înlemnește și ridică din sprâncene:-Mă Ioane, vezi de treabă, sau ai fluturi în izmene!Și te-ai dus?
Făcut-ai treabă?
Povestește cum a fost?Băgat-ai lemnele în sobă, sau ai mers fără vre-un rost? -Cum să fie?
A fost bine.
La primul parcă zburam,A fost ca în tinerețe, pe dealuri când alergam.La al doilea, cu lupte și dureri pe la genunchi,Ce să-i faci, că bătrânețea îți mai dă câte un junghi.-Ioane, ai luat via/gra, zise Petre intrigat.Nu am luat nimic, măi Petre, să nu-mi fie cu păcat.Ioane mi-e greu a crede, poți să zici tu tot ce vrei,Dar nu ești ca-n tinerețe să reziști până la trei.-La trei am zis că-mi dau duhul, zice Ion cu supărare,Mă țineam de toate alea, ce dureri aveam de șale!Petrică nu scoate-o vorbă doar mustața răsucește:-Zi, Ioane, ce-ai luat de lupți așa vitejește?-N-am luat nimic, măi Petre, dar dorința era mare.Și eu am dorinți Ioane, dar nu se mai face tare.-Măi, Petrică, ți-e de șagă și gândești doar la păcat,Ea stă la etajul patru și liftul era stricat…Este un banc, va rog sa il tratati ca atare!