Ceva se schimbă în aer atunci când o veste mare se răspândește prin țară.Telefoanele sună neîncetat, iar oamenii se caută unii pe alții cu priviri plinede neliniște. Rețelele sociale se aprind cu mesaje, iar în fiecare colț al Românieise aude același nume șoptit cu glas grav. Ceva important s-a întâmplat, ceva careva rămâne în inimile oamenilor pentru mult timp. Dar ce anume a declanșat aceastăfurtună de emoții care a cuprins o națiune întreagă?
Ileana Stana Ionescu a fost mereu acolo, în fiecare casă, pe fiecare ecran, înfiecare inimă. Generații întregi au crescut cu ea, au râs cu ea, au plâns cu ea.La 87 de ani, femeia care a dat viață unor personaje care vor trăi pentru totdeaunaîn memoria colectivă a devenit subiectul unei conversații care a cuprins toată lumeaartistică. Colegii ei de breaslă, fanii devotați și oamenii obișnuiți care au iubit-ope scenă și pe ecran se întreabă acum ce se va întâmpla mai departe. Răspunsul pe caretoți îl temeau a sosit astazi, pe 30 iunie 2024.
Ileana Stana Ionescu nu mai este printre noi. După o perioadă grea de boală, dupămai bine de două săptămâni petrecute în spital, actrița a închis ochii pentru ultimaoară. Vestea a căzut ca un trăsnet asupra tuturor celor care au iubit-o. Lacrimileau curs pe obrajii actorilor, regizorilor și spectatorilor care au crescut cu ea.Dispariția sa marchează sfârșitul unei epoci de aur, o epocă pe care nu o vom maiputea trăi niciodată în același fel.
Povestea ei a început în 1936, în Brad, un orășel din Hunedoara, într-o familie curădăcini italiene prin mama sa. Viața nu a fost ușoară de la început. Tatăl ei amurit în cel de-al Doilea Război Mondial când ea avea doar șase ani. Orfană de tatăla o vârstă atât de fragedă, Ileana s-a mutat cu familia la Drobeta Turnu Severin,unde a crescut și a învățat că viața poate fi transformată prin artă și pasiune.
Drumul spre scenă a început în Reșița, unde a plecat după liceu să-și caute de lucru.Acolo, frecventa spectacolele teatrului local și era fascinată de magia care seîntâmpla sub reflectoare. În 1955, la doar 19 ani, regizorul Gheorghe Ionescu aobservat-o și i-a oferit șansa vieții: un rol în “Școala femeilor” de Molière.Acolo a cunoscut-o și pe actorul Andrei Ionescu, care avea să-i devină soț patruani mai târziu. Cariera ei a crescut rapid. De la Reșița s-a mutat la Piatra Neamț, unde a jucattimp de șapte ani.
Maestrul Radu Beligan a văzut-o pe scenă și a fost atât deimpresionat încât a invitat-o la București. În 1965, visul oricărui actor s-aîmplinit: debutul la Teatrul Național, în “Idiotul” de Dostoievski, alături deFlorin Piersic. Ea mărturisea: “Am fost foarte îndoită și am avut emoții foarteputernice pentru că mă gândeam: Ce să caut eu la Teatrul Național între toatepersonalitățile alea?” Pe ecran, debutul ei a venit în 1964 cu “Merii sălbatici”, dar adevărata consacrarea sosit cu filme care au devenit clasice: “Păcală”, “Dumbrava minunată”, “Alo,aterizează străbunica” și “Harababura”. Aceste filme au făcut-o cunoscută în fiecarecasă din România.
Talentul ei de a trece de la comedie la dramă a fascinat milioanede oameni. Fiecare rol era o mărturie a măiestriei sale artistice. În septembrie 2018, după 60 de ani de carieră strălucită, Ileana Stana Ionescu aluat o decizie grea: să se retragă de pe scenă. Temea că nu mai poate memora texteleși a ales să plece în momentul în care era încă în forță. “Vine o vreme când trebuiesă știi să te retragi, să faci definitiv un pas în spate pentru ca publicul să-șiamintească de tine în zilele cele bune, nu îmbătrânit și chinuit de gânduri”, aspus ea cu înțelepciunea unei vieți trăite intens.
Partenerii ei de scenă au fost oameni deosebiți. Cu Mișu Fotino a jucat zeci decuplete la televiziune, iar cu Dem Rădulescu a creat momente de neuitat pe ecran.Dem îi spunea în glumă că spectatorii se vor sătura de fețele lor, dar publicul nus-a săturat niciodată. Aceste colaborări au dat naștere unor momente care au devenitparte din patrimoniul cultural al României. Viața personală a fost marcată de o căsătorie fericită cu Andrei Ionescu, alăturide care a împărțit atât scena, cât și viața de zi cu zi.
Între 2000 și 2004, afost deputat de București, reprezentând minoritatea italienilor din România. A fostmembru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia și președinte al grupului cuPanama, arătând că talentul artistic poate merge mână în mână cu implicarea civică. Din 2002, Ileana Stana Ionescu era societar de onoare al Teatrului Național dinBucurești, o recunoaștere pe deplin meritată. Numele ei va rămâne pentru totdeaunaîn istoria teatrului și cinematografiei românești.
Generațiile viitoare vor descopericu admirație cum o femeie orfană de tată, dintr-un orășel mic, a devenit o legendăcare a schimbat cultura unei națiuni întregi. Ileana Stana Ionescu nu va fi niciodatăuitată.